Ori suntem schizofrenici față de Dumnezeu, ori Dumnezeu este bipolar față de noi. Cum credem cine este El; de fapt, aproape toți dintre noi acționăm cu schizofrenie în relație cu Dumnezeu.
Pentru simplul pericol de a citi Biblia fără a înțelege în ce „eră” ne aflăm – dispensa pentru teologi. Mulți oameni trăiesc pe balansoar știind cine este Dumnezeu, pentru că ei cred în fiul lui Dumnezeu, dar nu că el este fiul lui Dumnezeu – la fel ca Dumnezeu.
De ce? Pentru că în Vechiul Testament Dumnezeu a iubit, a urât, a fost supărat, s-a răzbunat, a pedepsit, a luptat, a urât, a disprețuit și a ajutat. Iar Isus vine zicând: Eu și Tatăl suntem una, oricine Mă vede pe Tatăl, nimeni nu L-a văzut pe Tatăl decât cel care i-a revelat în Isus, dar acum Dumnezeu simte foame, plânge, este ispitit, se simte trădat, dor, se simte părăsit și chiar Dumnezeu este ucis, este atârnat pe cruce, Dumnezeu se face om.
Apoi, marea majoritate a creștinilor trăiesc în acest limb fără să știe cine este Dumnezeu, iar Dumnezeu devine un „zeu” care este conform dispoziției sale, sau conform nevoilor noastre.
Dacă este un păcătos foarte conștient, va avea credință în Har, abandonând credința în Dumnezeu, pentru că el crede că harul ridică o umbrelă împotriva cinismului. Sau, dacă este un tip „sfințit” – legalistul, moralistul care nu păcătuiește din lipsă de ocazie sau de frică (de cele mai multe ori) Dumnezeu este Dumnezeul legii și al răzbunării, și care îi distruge pe cei care nu sunt ca el – „Doamne, îți mulțumesc că nu sunt ca acest vameș”.
Ei rămân în acest limb, pe aceste patine în care piciorul merge după nevoile vieții, transformându-l pe Dumnezeu într-un „mic dumnezeu” al dăruiți și primiți, transformându-l pe Dumnezeu în ceea ce suntem, deși Evanghelia mă transformă în cine este Dumnezeu!
De aceea astăzi amvonurile noastre sunt aproape în haos, predicile de astăzi sunt toate bipolare dacă se compară, unul vine și spune că este Har, altul spune că este Legea, altul spune că este har în lege, altul spune Legea cu Har – atunci devine o rușine.
Nu există standarde pentru creștini. Acest lucru este tragic și face mai mult rău decât diavolul, pentru că se face în numele lui Dumnezeu. Ca să nu mai vorbim că 80% din predici se bazează pe Vechiul Testament, prezentând un Dumnezeu care este doar operațional.
Întrebarea este? Cine este Dumnezeu, cum se raportează Dumnezeu cu mine? Cum acționează Dumnezeu în noi?
Simplu. Fie crezi cu adevărat că Isus este Dumnezeu, fie îți pierzi timpul. Ceea ce mă face să cred că mulți nu pot crede cu fidelitate acest lucru, deoarece roadele prezentate ca cuvinte, gânduri și lucrări aproape întotdeauna nu se potrivesc cu Dumnezeu întrupat.
90% crede că Isus este Dumnezeu – Dumnezeul religiei. Nu în Dumnezeu dincolo de timp, dincolo de creație.
Prin urmare, dacă vreau să știu cine este Dumnezeu, cum este Dumnezeu – citesc ce este scris despre Isus, prin mărturia vie a cuvintelor Lui. Isus nu a încetat să mai fie Dumnezeu pentru că a devenit om, dimpotrivă. Umanizându-ne pe noi înșine devenim divini. Ființa, dorința profundă a lui Isus, spusă în Evanghelii, că devenim din ce în ce mai oameni, întotdeauna, de aceea Dumnezeu s-a făcut om și, așa cum spune Leonardo Boff: „Om așa cum a fost, nu putea fi decât Dumnezeu”.
Ne asumăm riscuri serioase dacă continuăm să vedem Vechiul Testament ca singura expresie și caracter al lui Dumnezeu pentru noi ca mărturie istorică. Căci există o prăpastie uriașă între Dumnezeul prezentat de regi și profeți și Cuvântul întrupat, (Din punct de vedere relațional – și nu în profețiile care s-au împlinit în El) Cred din toată inima și mărturisesc toată credința mea în Isus, Doamne și Dumnezeu, și că singurul meu mod de a cunoaște cum este Dumnezeu, este cunoașterea profundă a evangheliilor care îl prezintă pe Isus, care în istorie a fost Hristosul, și în scrisorile lui Pavel bisericile care îl prezintă pe Hristos, care în istorie a fost Isus.
În Vechiul Testament, Dumnezeu era operațional, Dumnezeu s-a prezentat unui popor cu civilizație minimă, unde existau „zei”. În Isus, El Se prezintă ca Dumnezeul relațional, Dumnezeul care relaționează; În Vechiul Testament Dumnezeu a trimis pâine, în Isus el este pâinea. În strămoșul Dumnezeu a țâșnit apă din stâncă, În Isus, el este izvorul apei vie care a coborât din cer.
În strămoșii noștri, Dumnezeu era ceva care trebuia operat, din exterior, prin reguli, printr-un manual. În Isus, Dumnezeu trebuie experimentat, trăit, mâncat și beat, Dumnezeu care locuiește în inimă.
Nu pierdeți timpul cu predici lăudăroși care doar ne masează egoul, nu vă lăsați păcăliți, experimentați pe Dumnezeu și trăiți Evanghelia.
„Dumnezeu, care în vremuri şi în felurite feluri, a vorbit în trecut părinţilor prin profeţi: Ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut şi lumile. Care fiind strălucirea slavei Sale (a lui Dumnezeu) și fiind expresia exactă a substanţă De El (Dumnezeu) și susținând toate lucrurile cu cuvântul [aleluia…] a puterii Sale (a Fiului), curățând singur păcatele noastre, [aleluia…] s-a așezat de-a dreapta Maiestății cele înalte.” { Duhul Sfânt pentru evrei.}
Fabiano Moreno