Înainte nu poate fi reînviat, materializat, înainte este doar o amintire și rezultat a ceea ce suntem. După este o iluzie, doar un proces mental de realizare, după nu există.
Doar Acum există. Dar ne pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat înainte și ne îngrijorează ce se va întâmpla după;
Suferim pentru ceea ce nu poate exista niciodata, fie inainte sau dupa; unul pentru că nu se va întoarce și celălalt pentru că nici măcar nu există, nici măcar în amintiri și cu atât mai puțin materializat, decât dacă bineînțeles, ai o viitoare mașinărie de călătorie ascunsă în camera ta; nu are? Atunci nu există.
De ce suferim pentru înainte și după? Pentru că nu trăim în prezent.
Nimeni nu se poate considera inteligent sau chiar să aibă un minim de raționament dacă nu trăim așa cum ar trebui în prezent, canalizând toată puterea noastră, energia fizică, psihică și emoțională în Azi. La sfârșitul ecuației, inteligența noastră rasială este doar o păunism (de păun, mândrie – aroganță) a mărturisirii, un loc comun. Ne-am săturat de ignoranță.
Timpul este cătușele noastre ale secolului, este pe încheieturile noastre ca niște cătușe marcate de luni și zile, ore și minute, până la urmă „a nu pierde timpul” este ideea grozavă a celui inteligent, „timpul este aur” este strigătul asupritorului care vrem să fim, nu avem timp de nimic pentru că ne construim DUPĂ, și sau ne corectăm ÎNAINTE, punand totul pe seama ACUM.
Nimeni nu va trăi astăzi cu ușurință dacă azi nu este doar acum.
De ce suferim pentru ziua de maine? Pentru că am construit-o pe promisiuni nesfârșite, pe datorii de plătit, pe vise de împlinit, pe cuvinte de viitor pe care le promitem, pe țeluri pe care dorim să le atingem, împingem toate acestea să se împlinească în DUPĂ, chiar dacă acest DUPĂ, dar acesta DUPĂ nu există, dar, l-am creat ca pe un zeu fals care se joacă de-a face cu generația și stricăciunea noastră mentală.
După Acum există doar în propriile noastre creații, generând în fiecare zi un Acum greu încărcat cu promisiuni viitoare care vor sosi într-o zi.
Anxietatea este aceasta angoasa in imaginatia noastra dorind sa traim DUPA in ACUM, cand DUPA nu exista.
Acum,
Fabiano Moreno