Nu poți turna vin nou în burdufuri vechi... Doar Evanghelia se transformă.
În primul rând, înțelegeți ce este Evanghelia. Există evangheliile – Matei, Marcu, Luca și Ioan; Așa numit din cauza compilației vieții lui Isus Hristos;
Fiecare cu narațiunile lor, uneori asemănătoare, alteori atât de diferite, câte au compus după scopul scrisului pentru cine l-ar primi, determinând timpul, concepția istorică, ideologia și forța, fie pentru evrei, romani, greci și popoare.
Ceea ce eu numesc Evanghelia cu „G” mare este, de altfel; Narațiunile evangheliilor dau mărturia istorică a lui Isus, în ele știu cum s-a comportat Isus în fața oamenilor religioși, hoților și prostituatelor, în narațiunile evangheliilor știu cum a iubit, cum s-a purtat pe aproapele său, îi cunosc învățăturile, evangheliile mi-l prezintă pe Dumnezeu cu sudoare, riduri, el se lasă să se bucure, să se bucure și să se bucure.
Evanghelia care transformă este deci Isus însuși, nu mai ca mărturie istorică, ci Hristos care în istorie a fost Isus. THE ŞIEvanghelia este Dumnezeu cu toate implicațiile pe care le cunosc prin evanghelii, fiind, știu cum ar trebui să fiu, cum ar trebui să acționez, știu cum sunt, știu de unde am venit și unde mă duc; Știu cum mă tratează Isus și știu cum mă relaționez cu El.
Această Evanghelie este în Evanghelii (narațiuni), este în Geneză, în scrisorile lui Pavel și în Apocalipsa.
Prin urmare, Evanghelia este Isus cu tot ceea ce El îmi prezintă ca cine este El.
Numai această Evanghelie are puterea de a transforma viața omului.
Noi – bietul muritor – suntem un set de „blocuri” care ne transformă în acest puzzle unic; Aceste „blocuri” sunt variabile și determinabile în funcție de viața fiecărei persoane, ținând cont de mediul în care a trăit, de educația pe care a avut-o, aliniându-se cu propria genetică, ceea ce se numește mediul social, figurile paterne și genetica. Toate acestea se potrivesc și te fac un individ cu gusturile, opiniile, determinismele, expresiile, volițiile tale.
Acest suflet viu este ceea ce Pavel (apostolul) numește omul natural. Natural pentru că urmează cursul vieții, iar în funcție de „blocurile” pe care această viață i le prezintă sau pe care le caută, el se va transforma în cineva moralist, moral sau amoral (care este doar o concepție a legii majorității din punctul de vedere (care este doar punctul de vedere dintr-un punct) al unei societăți, care își are „blocurile” ei în conștiința colectivă).
Fabiano Moreno